Probabil ca multi dintre voi tineti minte ca pe 3 martie este ziua lui Ion Iliescu.
Probabil stiti si ca anul acesta am tinut sa o marcam intr-un mod special, organizand un “party” la el acasa. Sau cel putin asa suna eventul de pe Facebook, event la care anuntasera participarea circa 250 de persoane din care au fost prezente, fizic, numai 9 persoane. In fine, efectele Facebook-ului asupra actiunii sunt un alt subiect.

 

Asadar astia 9 oameni am ajuns la coltul strazii Jean Monnet din cartierul Primaverii numai ca sa gasim un cordon de jandarmi care bloca intrarea pe respectiva strada. Strada pe care sta Iliescu era undeva la 100m-150m in spatele lor.

 

 

In acest timp Ion Iliescu nici macar nu era acasa, el participand la un concert de muzica de camera la Ateneul Roman, dupa cum si-a format traditia.

[Paranteza] Am fost, initial, la Ateneu, unde stiam ca va fi si stiam exact pe unde urma sa vina, sa intre si sa se aseze. Numai ca in timp ce traversam strada spre Ateneu, niste prieteni din mass-media care asezau camera la resedinta lui Iliescu ne-au sunat sa ne zica ca jandarmii de acolo le-au zis ca ne pot cauta la Ateneu, ca avem o alta actiune acolo. Ne-am pus 2 oameni cati eram la inceput dupa niste masini sa scoatem camera video dar in 5 minute au venit la noi direct o trupa de jandarmi in frunte cu maior Ciocan (cunostinta veche de-a noastra). Ne-am salutat cordial, secretul era in aer. Au zis ca “mergeau sa ia cafea”. Ciocan s-a oferit sa-mi cumpere o cafea asa ca am mers cu el (anturajul lui s-a retras) sa luam cafea, ce dracu’ sa mai facem? Au aparut si restul trupei de activisti, am baut cafelele si am fumat apoi ne-am dus spre resedinta lui Ilici pentru episodul doi, cel public.Sa nu o dai in paranoia? [Sfarsit paranteza]

In fine, Iliescu nu era acasa cand am dat de cordonul ala.
Dupa ce aproape 1 ora am asteptat sa mai vina lume (nu au venit) am zis ca nu putem sa stam degeaba, sa pleca pur si simplu acasa. Asa ca am scos un banner deja celebru care purta un mesaj pentru Ion Iliescu, am aprins lumanari pentru victimele lui si ale clicii cu care era inconjurat la Revolutie si la mineriada.

 

Inainte sa plecam am zis sa pun niste muzica in cinstea eroilor de atunci, deoarece in melodiile alea stau spiritele lor si spiritele lor cereau sa vorbeasca, de ziua lui Iliescu, la el acasa, daca nu pentru a-i aminti lui, macar pentru a aminti jandarmilor, activistilor prezenti si cartierului cufundat in liniste ca istoria nu iarta.

 

Am vorbit si eu la portavoce despre asta, specificand ca manifestarea noastra este una pur comemorativa. Nici macar nu s-a scandat sau s-a cauzat vreo dezordine, in afara de muzica si discurs, ambele despre si pentru spiritele victimelor din ’89-’90. Ideea de “perty” la Iliescu a ramas pe Facebook, unde merita sa fie si in locul ei s-a ridicat tristete, furie si dorinta de justitie.

 

Au venit supriorii jandarmilor din cordon, ne-au luat pe sus, ne-au dus la duba aia mare, ne-au perchizitionat si ne-au dus en masse la Sectia 1 Politie, de langa Piata Romana.

 

Acolo am asteptat mult peste 1 ora pana ne-au “procesat” doi cate doi. “Procesarea” presupune (re)legitimare si scrierea proceselor-verbale de contraventie (amenzi).
Fiecare participant din cei 7 cati am ajuns la sectie a primit cate o amenda de 200 RON (minimul) pentru tulburarea linistii si ordinii publice.

 

Am plecat din sectie aproape de miezul noptii, eu si alti 3 colegi care mergeam cu autobuzul spre Rahova fiind urmariti de la Romana pana la Razoare de o masina de Jandarmerie.

 

Acum ca am terminat de relatat ce s-a intamplat de ziua lui Iliescu, sa va zic de ce scriu acest articol.
Ieri a fost 19 martie 2015 si am avut o actiune de tip flashmob la metrou vizand Metrorex (poze aici si aici).
Dimineata primesc hartie de la Posta sa ridic o recomandata. That’s always bad news. Cine sa fie? Jandarmerie? Parchet? Judecatorie? As avea de primit de la toti.

 

Era una bucata proces-verbal de contraventie pentru actiunea descrisa mai sus.
Cat? 1000 RON.

 

S-au gandit, probabil, saptamanile astea care au trecut, ca trebuie sa ma linisteasca suplimentar.
Intotdeauna si-au imaginat ca amenzile ma sperie sau, mai stupid, ca amendandu-ma pe mine sperie pe altii.
Nimic mai fals, efectul fiind invers atat in cazul meu cat si in cazul celor care ma urmaresc.

 

Avem, in imaginea care urmeaza, procesul-verbal (am cenzurat datele mele personale cenzurate, desigur):

Proces-verbal-Iliescu-3martie

Daca nu ati reusit sa descifrati ce scrie in el, transcriu aici acuzatiile:

A organizat si a participat la o adunare publica nedeclarata si neinregistrata la intersectia strazilor Bd-ul Primaverii cu str. Jean Monnet exprimandu-si nemultumirea fata de fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu.

Pe durata desfasurarii adunarii publice acesta a folosit o portavoce la care a tinut diferite alocutiuni si a afisat un banner cu un mesaj tendentios.

“Alocutiunile” au constat in melodii ale lui de Cristian Paturca si Pro Musica (Timisoara) si acest discurs:


 

 


Bannerul (observati ca au scris corect de data asta) cu mesaj tendentios era cel de mai jos.
Va las pe voi sa judecati cat de tendentios este:

1470323_10205476290566100_8384335174222072860_n

 

 

Inutil sa va mai povestesc despre atitudinea “ca la Rovine” a sefilor jandarmilor, scosi din minti probabil de presiunea din telefoane pentru ca noi sa disparem din cadru cand vine Preamaritul.

 

Asadar, aceasta isprava ne-a “costat” 200 lei de caciula si pe mine, mai nou, 1200lei.

Nu este nicio problema!

Colegii mei au fost amendati pentru “tulburarea linistii si ordinii publice”, deoarece au “provocat indignarea locatarilor din zona”. Reamintesc bravilor nostri lucratori din MAI ca eu am fost singurul care a vorbit mai tare (la portavoce) si care a facut, de altfel, orice fel de zgomot. Ceilalti au stat linistiti cu un banner in maini si au vorbit cu jandarmii din cordon. Au deranjat retina securistilor, asta-i sigur.

Cat despre mine, voi contesta, de asemenea, amenzile pentru un simplu motiv:

in legea 60/1991(rep 2004), exista un superb articol numarul 3, temelia tuturor actiunilor noastre si motiv pentru care s-au castigat foarte multe procese. Articolul enumera situatiile in care NU ESTE necesara nici macar notificarea autoritatilor in cazul unor adunari publice. Sa-l parcurgem impreuna (sublinierile imi apartin):

Nu trebuie declarate în prealabil adunãrile publice al cãror scop îl constituie manifestãrile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfãşoarã în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunãrilor publice nesupuse declarãrii prealabile deţin indicii sau date ca desfãşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ca ar putea sa ducã la manifestãri violenţe, au obligaţia sa solicite din timp primarilor, unitãţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate.

Dupa cum ati sesizat deja din sublinierile mele, aceasta a fost o actiune eminamente CO-ME-MO-RA-TI-VA!

  1. Chiar daca pe Facebook eventul de adunare a fost promovat ca si “party la Iliescu acasa”, actiunea noastra de la fata locului a fost una EVIDENT de comemorare a victimelor de la Revolutie si Mineriada.
  2. Bannerul afisat a fost afisat pentru memoria acestor victime cu ucigasi/agresori inca nepedepsiti.
  3. Muzica de la portavoce a fost muzica memoriei acestor eroi nationali, nu una de veselie (Cristi Paturca – “Imnul Golanilor” si “Vino, Doamne!”, Pro Musica – “Timisoara“).
  4. Am pus chiar si un fragment dintr-o slujba de inmormantare, prea putin pentru a linisti sufletele acelor oameni pierduti dintre noi pe vecie.
  5. Am pus, tot la portavoce, fragmente din discursurile lui Ion Iliescu din primavara lui 1990, discursuri fie de infierare a “golanilor” de la Universitate, fie de felicitare a minerilor la Romexpo. Aceste discursuri inca DOR. Enorm. Acele cuvinte ale lui Ion Iliescu sunt motivul pentru care comemorarea eroilor nu poate sa se faca inca, la 25 de ani distanta, fara a scuipa injuraturi de neputinta la adresa ucigasilor lor.
  6. In incheiere, am cuvantat in portavoce despre caracterul comemorativ al prezentei noastre acolo, fix pentru a nu auzi vorbe la MAI dupa aceea cum ca nu a fost asa. Am specificat si faptul ca am aprins lumanari in cinstea victimelor de atunci si ca acesta nu este un simplu protest.

Nu imi fac griji in legatura cu procesul de contestare.

 

Voi face plangere penala pentru abuz in serviciu domnului Neagu, seful jandarmilor din acea seara. Nu mai vreau doar sa-mi dovedesc, cu mult efort, nevinovatia. Vreau ca si ei sa plateasca atunci cand nevinovatia mea inseamna vinovatia lor.

 

Si chiar de-ar fi sa pierd procesul, voi pastra cu mandrie hartiile care marcheaza INCA un moment in care vajnicii aparatori ai criminalilor ne-au pedepsit tot pe noi.

 

Am facut un lucru corect si onorabil si nu ne este jena cu asta.

 

Suntem mandri de noi! Si speram ca si eroii din ’89 si ’90 se mandresc cu noi, printe putinii care inca mai luptam pentru adevar si dreptate.

Fii social. Dă mai departe: